Anticipat de experti, asteptat de o lume intreaga si temut de milioane de sefi, neveste si amante, noul val de console video a inundat cu noi standarde de grafica si imaginatia romanilor. Printre primii sositi se numara si Wii, consola cu care Nintendo si-a propus sa creeze o noua nisa in aceasta zona a divertismentului interactiv. E de prisos sa mentionam faptul ca simpla veste cum ca un Wii nou-nout de asteapta acasa te lasa subit fara chef de munca, predispune la intarzieri nejustificate la serviciu si te determina sa te pierzi cu totul, in fata televizorului.
Ca si aspect, jucaria Nintendo atrage prin simplitate, dar si dimensiuni – spatiul destinat ei nefiind mai mare de cel ocupat de trei carcase de DVD-uri, alaturate. Cum japonezii nu s-au chinuit degeaba sa faca acest dispozitiv mult mai modest decat concurentii cu renume de la Sony si Microsoft, Nintendo te pune in fata unei situatii cel putin tentante: aceea de a opta pentru o consola foarte accesibila, care in locul unei grafici foarte sofisticate si a tehnologiei Blu-ray, iti propune un set de joystick-uri ceva mai stilizate decat telecomanda pentru televizor si posibilitatea de a face miscare chiar si atunci cand te joci cu o astfel de consola. Nintendo a exploatat temeinic acest potential si au lansat, o data cu Wii si un set de jocuri denumit ‘Wii Sports’, care iti garanteaza o febra musculara de toata frumusetea! Noi ne-am revenit cam dupa o saptamana de jucat intens. Insa am fi continuat joaca mult si bine, daca nu ne-am fi reamintit de servicii, programme de lucru si sefi iritati.
Cam atat cu partile bune. Daca vrei sa incerci cateva curse pe ‘NFS: Carbon’, iti recomandam sa iti cumperi mai bine un volan. Nu de alta, dar joystick-urile lui Wii se comporta asemenea unui volan imaginar, luat de la un service de cartier: virezi intorcand joystick-ul in directia dorita, curba o iei pe jumatate, iar sincronizarea butoanelor cu miscarile circulare iti dau mai mult batai de cap decat senzatii tari.