Tehnopol - Media online IT&C

De prea multe ori am auzit în jurul meu, printre cunoscuţi mai apropiaţi ori mai îndepărtaţi, cu profesii apreciate social: specialişti în marketing, medicină şi chiar resurse umane, spunând “O să mă apuc şi eu de IT, mă fac şi eu administrator de reţea la firma X sau programator la compania Y, oricum o să câştig mai bine…”. Şi probabil, dacă ar fi fost la fel de simplu de făcut ca şi de spus, cunoscuţii mei ar fi devenit între timp specialişti IT. Dar nu s-a întâmplat aşa, iar răspunsul la întrebarea - de ce - este dat tocmai de specificul şi cerinţele acestui domeniu.

Cum este un programator bun, un administrator bun de reţea ori un administrator de baze de date, şi ce îl deosebeşte de alţi specialişti de pe piaţă? Putem răspunde acestor întrebări spunând că aceşti specialişti au o gândire structurată, logică, mobilă şi flexibilă, că au o cultură IT şi folosesc cu uşurinţă cele mai noi “concepte” din domeniile hardware, sisteme de operare, reţelistică, baze de date, interfeţe grafice, etc. Din perspectiva consultantului în resurse umane aş putea merge şi mai departe, spunând că un bun specialist IT îşi cunoaşte locul şi rolul în echipa în care funcţionează şi înţelege structura şi interdependenţele funcţionale dintre munca pe care o face şi munca celorlalţi. Toate aceste aptitudini şi abilităţi se pot forma încă din anii de studenţie – în cazul unora, sau după cel puţin 2, 3 ani de experienţă în cadrul unei firme sau department din domeniu.

De ce mulţi îşi doresc, mai în glumă, mai în serios, să “apuce” pe drumul specialistului IT? Poate pentru că veniturile acestuia s-au multiplicat vertiginos în ultimii 7 – 8 ani în România, ori poate pentru că, odată ajuns “specialist IT”, nu este nevoie să faci eforturi prea mari ca să îţi schimbi locul de muncă, pentru că oricum vei fi căutat şi vei avea mai multe oferte din care să alegi! Analiştii pieţei de muncă din România ne confirmă răspunsurile, ambele adevărate: în ceea ce priveşte nivelurile salariale, dacă la începutul anilor 2000, un programator Java cu ceva experienţă putea fi angajat pentru un salariu de 500 euro net/luna, acum fără 1300-1500 euro net/luna nu poţi angaja pe cineva cu acest nivel de experienţă. Iar dacă vorbim despre specialiştii cu mai multă experienţă – seniorii, ne gândim deja la sume care se apropie sensibil de 2000 euro net/lunar. Şi toţi cei despre care am vorbit până acum sunt tineri, sub 30 ani, iar posturile pe care le ocupă nu presupun responsabilităţi de conducere a unei echipe ori departament.

Caracteristicile pieţei de muncă din România sunt într-o permanentă schimbare, ceea ce este valabil şi pentru domeniul IT, unde observăm pentru ultimii ani o creştere a ofertei de joburi calificate, care depăşeşte oferta de specialişti de pe piaţă. Astfel se poate explica şi a doua presupoziţie pe care am făcut-o în legătură cu atracţia exercitată de “mitul specialistului IT”. ˆn consecinţă specialiştii IT au devenit foarte scumpi, cu salarii supra-dimensionate pentru piaţa românească – în special seniorii IT, iar firmele autohtone au dificultăţi din ce în ce mai mari în reţinerea personalului calificat.

Iată că putem să dăm răspunsul la întrebarea noastră, de la care am pornit discuţia de astăzi: “Da, specialistul IT poate fi perceput ca un privilegiat pe piaţa autohtonă a muncii.”

P.S. Mai sunt şi alţi privilegiaţi? Si oare cum am putea face ca propria noastră profesie să fie privilegiată??